Recent cinci dintre colegii nostri au aniversat 10 ani de cand au inceput sa lucreze la Roweb, iar noi sarbatorim contributia lor la cultura si cresterea companiei, impartasind cu voi gandurile lor si amintirile despre primele lor zile la Roweb. Faceti cunostinta cu Melania, Stefan, Gabi, Marius si Sorin.
Cum ati inceput sa lucrati la Roweb? Cum a fost prima voastra experienta aici?
Sorin: Viorel Costea [CEO-ul companiei] mi-a fost profesor de informatica in liceu, dar pe-atunci inca nu-mi descoperisem pasiunea pentru aceasta materie. Cand eram in facultate, am aflat despre compania pe care tocmai o infiintase si am mers de doua ori la interviu, incercand sa ma angajez. Prima data nu m-am descurcat prea bine, dar 6 luni mai tarziu am fost mai bine pregatit si mi-au mai dat o sansa. Mi-au dat jobul, dar m-au pus sa stau la biroul cel mai apropiat de baie 😄
A fost foarte dificil la inceput, nu aveam experienta de lucru si nu mai lucrasem pe o aplicatie web, doar ma mai jucasem putin cu aplicatii desktop, si mi-a fost greu sa fac tranzitia intre ele, pana intr-o zi cand Mirel [unul dintre co-fondatori] a avut inspiratia sa stea cu mine si sa-mi explice in trei cuvinte diferenta dintre ele, si asta mi-a deschis lumea. A fost ca un moment de “evrika!”, dupa care totul a inceput sa aiba sens.
La inceput eram o echipa destul de mica si mediul era foarte informal, mi-a placut ca puteai mereu sa vorbesti deschis cu seful, petrecerile erau frumoase si ca puteam mereu sa lucram cu ultimele tehnologii, ca Ajax si Web Services, de care majoritatea inca n-auzisera, colegii mei din facultate se uitau la mine de parca eram dintr-un film SF! Asta s-a datorat si clientului pentru care am lucrat, a fost mereu foarte deschis la a incerca noi tehnologii, pe care le-am invatat pe masura ce le-am folosit.
Melania: Eram studenta in anul 3 si cautam un job part-time, pentru a acumula experienta. Am vazut un anunt pentru un post de vanzari si suport clienti, pentru o platforma dezvoltata de Roweb, IT Trade Online. Am fost foarte bucuroasa sa pot interactiona cu clienti in engleza, dar stresata de ideea de-a vorbi la telefon cu ei, mi-ar fi fost mai usor sa-i inteleg in scris, prin email sau AIM.
La interviu am fost foarte emotionata iar cand Viorel mi-a aratat prima data cum functioneaza platforma, am fost un pic coplesita. Nu aveam cunostinte tehnice, nu stiam nimic despre piata de IT sau ca existau furnizori de servicii B2B in Romania in acel moment, nu credeam ca voi putea face fata, dar totusi am fost de acord sa vin si ziua urmatoare 😄 Am avut foarte mult de invatat la inceput, insa a fost interesant si palpitant.
Cand v-ati alaturat echipei Roweb, planuiati sa ramaneti aici atat de mult timp? Ce v-a facut sa vreti sa ramaneti?
Marius: In acel moment nu imi planuiam viitorul atat de departe, dar speram sa raman aici mult timp pentru ca il cunosteam pe Viorel si stiam ca oamenii care lucreaza aici sunt genul de oameni cu care as vrea sa lucrez si cu care as avea o relatie foarte buna. N-a fost un job de incercare pentru mine. In plus, domeniul de software nu era inca atat de bine dezvoltat in Pitesti, erau doar 2 sau 3 companii in acest domeniu si sa obtii un job la una din ele era mare lucru pentru orice proaspat absolvent. Multi din fostii mei colegi au trebuit fie sa se angajeze in alt domeniu decat ce studiasera, fie sa plece din Pitesti intr-un oras mai dezvoltat pe IT. Eu eram sigur ca nu vreau sa ma mut din Pitesti, sunt destul de conservator, nu-mi plac schimbarile si am radacini adanci aici, asa ca m-am bucurat foarte mult sa am ocazia sa fac ceea ce imi place, fara sa fie nevoie sa am mut.
Stefan: Nu imi mai aduc aminte ce planuiam, ca a trecut cam mult de atunci 😄 Unul dintre cele mai importante lucruri pentru mine a fost cultura organizationala, care e una deschisa si autentica. Roweb e un mediu deschis, nepolitizat si care ofera posibilitati de crestere pentru fiecare dintre membrii sai.
Sorin: Nu aveam un plan initial, dar am realizat in curand ca e un grup de oameni foarte fain. Am decis ca n-o sa plec de-aici decat daca mi se da un motiv foarte bun sa fac asta. Am primit multe oferte de atunci, dar nu m-au interesat niciodata.
Ce v-a facut sa vreti sa lucrati intr-o companie de software? Ce v-a atras la acest domeniu?
Marius: Cand eram mic petreceam mult timp cu un unchi al meu care e electrician si care ma lasa sa ma uit si mai apoi sa-l ajut cand repara casetofoane si televizoare – cred ca atunci am devenit prima data interesat de tehnologie. Mai tarziu, in clasa a 6-a sau a 7-a am inceput sa petrec tot mai mult timp cu un grup de prieteni care erau foarte pasionati de calculatoare, pe care pe atunci le construiam noi din bucati. Cand am inceput sa studiez informatica in liceu, invatam C si Pascal, era perioada de dinainte de Windows si de internet, atat piesele de hardware cat si informatiile se gaseau foarte greu, acesta nu era inca un domeniu trendy si mainstream.
Stefan: Cred ca mi-am dorit sa dezvolt software din clasa a 6-a, cand am primit primul calculator, un HC 90, care se conecta la televizor pentru ca nu avea monitor si folosea casete audio ca suport de stocare. Mi-a placut intotdeauna ideea de a crea, a dezvolta si de a conecta mai multe componente pentru a obtine un rezultat.
Sorin: Cred ca intotdeauna mi-am dorit sa lucrez intr-un domeniu high-tech pentru ca imi placea sa ma uit la Star Trek cand eram mic, eram baietelul tipic caruia ii placeau masinutele, navele spatiale si exploziile.
Gabi: M-am luat dupa fratele meu mai mare [Catalin, si el developer la Roweb], primul calculator pe care l-am folosit fusese de fapt cumparat pentru el.
Ce parere ati avut despre mediul de lucru cand ati venit prima data aici? Cum vi se pare ca s-a schimbat de atunci?
Stefan: Eram doar cativa la inceput si toata lumea era prietena cu toata lumea. Primul birou avea o terasa mare unde fumam si ne beam cafeaua in fiecare dimineata, vara se faceau gratare la fiecare ocazie speciala, cum ar fi ziua cuiva, si iarna oameni de zapada. Intre timp ne-am lasat de fumat, dar gratare mai facem, acum in curtea sediului din Trivale.
Cum arata o zi de lucru obisnuita pentru voi?
Melania: Cand ajung aici, imi fac o cafea, deschid ferestrele sa intre aer proaspat, imi verific mailul si citesc toate broadcast-urile, anunturile de vanzari, verific status-urile membrilor, verific cine este activ si cine nu, apoi ma ocup de cererile de suport primite de la clienti – toate astea dureaza de obicei o ora, o ora si jumatate.
Dupa asta, incep sa sun clienti, in primul rand pe aceia care sunt inca in perioada de free trial. Postez si pe social media si interactionez cu clientii toata ziua, inclusiv pe Skype. Ii incurajez sa foloseasca serviciile noastre, ii ajut sa utilizeze la maxim functionalitatile platformei, conving utilizatori noi sa se inscrie, gestionez conturile clientilor existenti si le sterg pe cele inactive de mult timp si pe ale membrilor care au cerut sa le fie sterse.
In plus, de acum un an am inceput sa predau lectii de limba engleza 3 zile pe saptamana, pentru colegii de la nivel incepator la nivel mediu, care vor sa-si imbunatateasca engleza. Le dau si teme in mod regulat, pe care le rezolva si mi le trimit pe mail. E vorba in principal de scurte eseuri si traduceri, legate de subiecte de zi cu zi, de la experiente legate de munca pana la unele din viata lor personala. Am facut 3 grupe, cu colegi din toate cele 3 sedii.
Sorin: Imi place foarte mult locatia, imi place sa vin la munca si sa ma intalnesc cu colegii, asa ca de fiecare data cand ajung aici ma simt de parca am baut deja cafea si sunt bine-dispus. Eu nu beau de fapt cafea, asa ca e bine ca pot obtine asa acelasi efect. In cea mai mare parte a zilei, doar stau la birou si lucrez, nu prea ma ridic pana la ora pranzului. Dupa pranz, merg cu colegii la plimbare prin padurea de langa biroul nostru din Trivale, asta e siesta noastra preferata. Dupa asta, avem destula energie cat sa continuam sa lucram pana destul de tarziu, de obicei. In general am multa energie si imi consum cea mai mare parte din ea lucrand, pentru ca imi place ceea ce fac si pentru ca, din fericire, parintii mei mi-au dat ADN de calitate. In afara de asta, nu cred ca am ceva deosebit fata de altii 😄 Cred ca pasiunea este cheia catre succes in programare… si banii ajuta, probabil.
Ce parere aveti despre atmosfera de la Roweb?
Gabi: Imi place ca seamana foarte mult cu un campus, sunt multi oameni tineri cu idei, nu esti controlat si supravegheat indeaproape, ti se permite o autonomie mai larga si posibilitatea de-a te exprima si de a creste. Fiecare ajuta pe fiecare iar sefii sunt foarte de treaba.
Cum va place sa va petreceti pauzele?
Marius: Beau cafea pe balcon, cu prietenii mei fumatori, chiar daca eu nu fumez, imi plac discutiile. Ne place sa dezbatem tot felul de subiecte, de la politica la mondenitati. Aceasta e o traditie indelungata la noi in birou, le place sa aleaga topicuri controversate, de exemplu legate de religie, politica, fotbal, si sa porneasca dezbateri care tin cateva saptamani, in fiecare zi cate un episod nou. Pana la urma ajungem sa despicam firul in patru de atatea ori, ca ni se intampla sa uitam de unde am pornit cu discutia.
Gabi: Eu prefer sa ma plimb prin padure cu colegii, imi place mai mult pacea si linistea decat vorbaria din bucatarie cand se aglomereaza.
Cum ati descrie relatiile pe care le aveti cu colegii?
Marius: Ii consider in primul rand prieteni, nu sunt sigur daca asta cred si ei despre mine 😄 Din moment ce petrecem atat de mult timp la servici, cred ca prietenia ne face sa fim mai productivi si sa avem o atitudine mai pozitiva.
Sorin: Majoritatea colegilor cu care interactionez in fiecare zi imi sunt si prieteni in afara orelor de munca, iesim impreuna, jucam fotbal, mergem la sala sau sa alergam, petrecem timpul impreuna.
Gabi: Lucrez in echipa cu Ionut [lector la universitate si developer la Roweb], care mi-a fost profesor in facultate, si ne intelegem foarte bine. De asemenea, vorbesc des despre copii cu Melania si Alina [de asemenea developer].
Vi se pare ca faptul ca ati lucrat la Roweb in tot timpul asta v-a influentat dezvoltarea in plan personal si/ sau profesional?
Marius: M-a ajutat sa devin mai organizat, mai calm si mai putin impulsiv. Cred ca absorbim cu totii modele din mediul in care lucram, cand vine vorba de atitudini si de maniere de-a aborda probleme, chiar daca de multe ori nu realizam asta.
Melania: M-a ajutat mult faptul ca mi s-a acordat foarte multa incredere si sustinere de la inceput, cand eram putin timida si nesigura, acesta fiind primul meu job de pe bancile facultatii. Mi s-a spus ca pot face asta, au crezut in mine si mi-au ridicat stima de sine foarte mult si pentru asta o sa le fiu mereu recunoscatoare, asta a contat enorm.
Sorin: Mereu au fost oameni foarte, foarte destepti care au lucrat aici si intotdeauna am avut de la cine invata. Mi s-a permis deseori sa aloc ore de munca pentru invatat, mi s-au oferit training-uri si oportunitati de-a participa la conferinte… Pot spune cu siguranta ca ascensiunea mea profesionala s-a datorat oamenilor de la Roweb, care sunt intotdeauna dispusi sa te lase sa incerci lucruri noi, daca poti sa le demonstrezi ca sunt idei bune. La nivel personal, am luat cateva kilograme de la o dieta bazata pe Cola si croissante, dar mi-am cunoscut aici si finul de cununie, pe Cosmin [alt developer din echipa noastra].
Gabi: Am invatat sa fiu mai putin timid si mai comunicativ, iar la nivel profesional am fost mereu provocat sa invat lucruri noi datorita evolutiei constante a proiectului la care lucrez.
Ce i-ati spune cuiva care se gandeste sa aplice la un job la Roweb?
Marius: Ar trebui sa incerce si sa vada daca li se potriveste genul asta de mediu. Unii oameni poate prefera un mediu corporate si asta nu e ceea ce avem noi aici, insa altii vor creste foarte mult in genul de mediu pe care il cultivam.
Gabi: Ar trebui sa incerce. Au un avantaj daca investesc niste timp sa invete pe cont propriu, dincolo de ce li se preda la facultate.
Sorin: Sa nu ceara prea multi bani la interviu 😄 Glumesc… din nou. Serios acum, ceea ce conteaza este pasiunea si perseverenta, si dorinta de-a invata lucruri noi. Au nevoie sa aiba macar un nivel de baza de cunostinte peste care sa construiasca, dar ce conteaza cel mai mult este dorinta lor de-a invata, aici toata lumea le va sustine dezvoltarea. In plus, ar fi super daca ar fi buni la sporturi.
