Povestea Roweb continua cu un nou interviu: Razvan Veliscu, Managing Partner si Tech Lead @Roweb.
De la primul HC, la prima aplicatie, de la junior developer la Tech Lead & Business Partner, si dupa 20 de ani granita dintre job si pasiune a ramas insesizabila pentru el.
Acum… 20 de ani, cei mai multi din generatia noastra se orientau catre Drept, Finante-Banci, Relatii Internationale etc. IT-ul era un domeniu despre care se spunea ca e “de viitor” dar, in realitate, nu se stiau prea multe. Pe tine ce te-a atras in aceasta directie?
Asa cum a povestit deja Viorel, el a fost profesorul nostru si el ne-a insuflat, practic, dorinta de a afla mai multe si de a dezvolta proiecte in IT. Dar pasiunea mea pentru acest domeniu e mai veche, dinainte sa-l cunosc pe el.
M-am apucat de programare prin clasa a VI-a. La inceput, nu stiam efectiv nimic. Mi-au luat ai mei calculator (un HC). Am luat cartea de instructiuni si am inceput sa o citesc, incercand sa inteleg programele pe care le prezenta.
La momentul respectiv, in librarii, nu gaseai nimic din domeniul programarii, asa ca singura mea resursa de invatare a fost, initial, acea carte tehnica a calculatorului 🙂
Cam acestea au fost incepurile mele in lumea programarii.
Cand am descoperit materia numita Informatica, in clasa a IX-a, a fost incredibil. Mi s-a parut fascinanta si faptul ca aveam cu cine sa ma consult era un mare castig pentru mine. Am fost fericit ca am reusit sa gasesc persoane cu care sa schimb pareri.
Deci Viorel ti-a fost din clasa a IX-a profesor…
Da, el a fost profesorul nostru. El ne-a insuflat pasiunea pentru programare.
Fiind clasa cu profil de Informatica Intensiv, aveam o zi intreaga ore cu Viorel. Noi, elevii pasionati, stateam de dimineata pana seara. Stiu ca obisnuiam sa mergem la orele de informatica si ale altor grupe de elevi de la alte licee.
Pentru ca ne placea si nu erau calculatoare suficiente, profitam de orice oportunitate.
Si cum ati ajuns sa reluati legatura si chiar sa lucrati impreuna?
In anul I de facultate, m-am reintalnit cu el, asa, intamplator. Si am inceput sa povestim. El era atunci profesor in alta parte (Odobescu).
Mi-a povestit ca lucra ca profesor. Eu i-am zis ca de doi ani nu mai apucasem sa fac nimic in legatura cu pasiunea mea – Informatica. Nu mai avea cine sa ma intrige. Ma deconectasem total.
Printre altele, i-am povestit despre unchiul meu din SUA, care stia de pasiunea mea si mi-a lansat o provocare: sa fac o aplicatie (el fiind foarte preocupat de piata asta de IT care prindea contur). Doar ca eu nu prea mai aveam legatura cu domeniul, nu prea ma mai atragea. Iar Viorel a zis „hai sa vedem cum e treaba”.
Si asa am inceput sa lucram impreuna dupa 3-4 ani de zile. Eram in anul I de facultate, in anul 2000. Usor, usor, am inceput sa studiem, sa intelegem partea de web si ce se poate face cu pasiunea asta intr-un context de piata total nou pentru noi.
Ati trecut, astfel, impreuna de la teorie la practica, incepand sa lucrati pe proiecte concrete pentru o piata in plina dezvoltare.
Exact. Viorel testa, dezvolta, descoperea lucruri noi care se pot face dupa orele de la scoala. Eu studiam dupa cursurile de la Facultate.
(Si, ca sa vezi cat de mult ma indepartasem de IT, ca Facultate, eu am urmat Relatii Internationale. Nu aveam nicio treaba cu Informatica si partea de web.)
Am inceput sa dezvoltam si alte solutii/aplicatii web impreuna cu o companie din Pitesti, in paralel cu proiectul pe care colaboram cu unchiul meu. Asa am capat experienta. Curand au venit Gabi (Rosu) si Mirel (Ionescu). (Pastrasem legatura cu ei si dupa terminarea liceului). Toti eram pasionati de informatica, asa ca nu a durat mult pana au decis sa ni se alature.
Cum au venit primele proiecte de succes care au ajutat la cresterea expertizei in companie?
Pentru unchiul meu dezvoltam o aplicatie web de tipul multi-level marketing. De exemplu, eu daca recomandam pe cineva, primeam un mic procent de la toti cei pe care ii recomandam si care incepeau sa faca ce fac eu.
Primele proiecte care au avut cu adevarat impact, au fost doua de tip marketplace, bursapc.ro (pentru piata din Romania, proiect considerat la acea vreme in primele 5 proiecte din tara) si ITTradeonline.com pentru piata internationalacare ajutau companiile care vindeau hardware sa tranzactioneze echipamente IT.
Urmatoarele proiecte au fost in zona e-commerce pentru un client din Taiwan si in Romania (pentru partenerul nostru de atunci care vindea hardware).
Din toate aceste colaborari am invatat ce se cere pe piata internationala, atat la nivel de concept, cat si la nivel de tehnologie.
Cu echipa pe care o coordonezi, pentru ce industrii dezvoltati solutii in mod special?
In cei peste 20 de ani de cand sunt in firma, am avut clienti din foarte multe industrii. In prezent, ma concentrez in special pe doua dintre ele: financiara si industria ospitalitatii. Pentru fiecare proiect trebuie sa asiguram o serie de roluri in echipa – de exemplu pentru un ERP pe care il dezvoltam acum am alocat o echipa de 7-8 software developeri.
Eu manageriez si echipa de Angular. Am facut asta de cand am adoptat tehnologia in firma. Am echipele mele de NET + Angular. Eu pregatesc oamenii, le ofer suport si ma implic inclusiv in partea de mentorat.
Care sunt cele mai mari provocari la nivel de echipa in momentul de fata si cat de schimbate sunt ele fata de cele de care te-ai lovit la inceput de drum?
Cred ca cea mai mare provocare vine din faptul ca trebuie sa-i ajuti pe toti sa-si gaseasca locul in echipa. Sa ii ajuti sa aleaga ce li se potriveste.
Si asta intr-un context mult schimbat. Am inceput prin a coordona o echipa cu doi oameni, iar astazi am 25 de developeri cu care lucrez.
Si in ceea ce priveste lucrul cu clientii si responsabilitatea pe proiecte?
Fiecare client vine cu provocarile lui. Are o personalitate, un mod propriu de gestionare a proiectului. Fiecare e diferit, chiar daca industria/tipul de aplicatie este aceeasi/acelasi. Exista clienti care au un background tehnic solid si stiu foarte clar ce asteapta, dar si clienti care au nevoie de consultanta pentru a-si defini corect nevoile de development.
Desigur ca ne vine cel mai usor sa lucram cu cei care au cunostinte tehnice, dar si provocarea de a oferi consultanta celor celor care au nevoie de ghidaj este foarte interesanta.
Am vorbit mult despre managementul de echipe si proiecte. In realitate, activitatea ta in companie inseamna si administrarea infrastructurii de securitate, automatizari, implicarea in etapele tehnice de recrutare…
Exact. Managementul de echipe si proiecte reprezinta doar o parte din ceea ce fac acum.
Asa cum spuneai, ma ocup inclusiv de administrarea infrastructurii de securitate si imi place sa petrec timp cautand solutii la toate problemele care tin de security si care apar, inevitabil, in orice business.
Tot printre activitatile de care ma ocup – si in care ma implic, de asemenea, cu placere – sunt cele care tin de recrutarea de noi talente, developeri cu potential care pot aduce plus-valoare proiectelor noastre. Imi place sa ma implic activ in proiectele de recrutare – de la interviuri, pana asocierea noului angajat cu proiectul si clientul cu care se potriveste (atat ca experienta ceruta, cat si dpdv interese de dezvoltare).
Iar acolo unde oamenii cu care lucram vor sa se dezvolte pe tehnologii noi sau pe care nu le-au mai folosit (.Net , Angular, SQL, Microservices, Azure etc.), ofer suport pentru partea de pregatire si practica.
In plus, un lucru pe care il fac in mod constant este partea de consultanta tehnica pentru clienti + oferirea de solutii pentru automatizarea si informatizarea proceselor lor de business.
Pasiunea pentru IT o duci si in afara business-ului?
Da, cu siguranta. Chiar si cand nu coordonez dezvoltarea de proiecte pentru clienti Roweb, tot implicat in ceva similar ma gasesti. Mai precis, ma pasioneaza tot ce tine de digitalizare si automatizare. M-am apucat de asta acum 3-4 ani, cand mi-am luat jaluzele exterioare pentru casa. Si ma gandeam cum sa incep sa le automatizez. Si de acolo a inceput un fel de pasiune. Am ajuns pana intr-acolo incat astazi monitorizez si cutia de scrisori 🙂
Are un senzor ultrasonic si inregistreaza cand am primit un nou plic. Astfel, imi transmite notificare pe telefon si eu stiu cand primesc corespondenta. Totul e automatizat de mine. Luminile si prizele sunt si ele automatizate, pe baza de senzori. Mi-am transformat casa intr-una moderna, smart. Inclusiv boxele sunt inteligente si comunica si in romana.
Am monitorizari automate si la masini. Un dashboard al casei care imi comunica exact ce autonomie au masinile. Totul este facut pe baza unor senzori programati de mine, printr-un sistem custom. Configurarea si implementarea dureaza mai mult decat daca i-as fi luat de-a gata, dar rezultatele nu sunt comparabile.
Ca next step in business, mi-ar placea sa fac asta si la locul de munca.
Mai in gluma, mai in serios, trebuie sa te intreb: si tu faci parte din comunitatea posesorilor de motor din Roweb?
Se poate spune si asa 🙂 Am avut si eu motor pana mi-am rupt piciorul. Si am renuntat la el de vreo 7 ani. Dar a fost un hobby pentru cativa ani buni.
Mergeam cu motorul in padure (off-road), pe drumurile dintre dealurile si muntii din jurul Pitestiului. Aveam un grup de prieteni cu care mergeam si la concursuri. Sunt experiente greu de egalat.
Dupa ce au aparut copiii, am luat o pauza de 3-4 ani de la motor. Apoi, m-am reapucat, dar am avut un accident si asa am decis sa renunt.
Am invatat sa imi iau portia de adrenalina din alte activitati acum. Merg cu bicicleta, ma plimb cu caiacul. Inot si alerg. Am practicat si catarari pe stanci. Merg des la munte pentru ca e genul de loc unde ma simt perfect in largul meu.
