In lumea IT, intalnim adesea profesionisti cu povesti care ne inspira si traiectorii profesionale remarcabile. Printre acestia se afla si Ionut Dinca, senior solution architect in cel mai longeviv proiect Roweb care si-a redefinit complet cariera, trecand de la catedra la dezvoltarea de aplicatii reale. Acesta ne impartaseste experientele si evolutia sa, dezvaluind cum a ajuns sa devina parte din echipa Roweb.
Cu o experienta de peste 18 ani ca lector la Universitatea din Pitesti, Facultatea de Informatica, Ionut Dinca si-a dezvoltat constant cunostintele in domeniul informaticii. Dupa absolvirea Universitatii, obtinerea unui masterat si a unui doctorat in 2011, pasiunea sa pentru informatica si pedagogie l-au condus spre pozitia de lector universitar.
2013 a venit cu o noua provocare: a ales sa intre in echipa Roweb. Aici, a descoperit un mediu flexibil si oportunitati de crestere pe termen lung, lucruri care l-au convins sa isi combine activitatea academica cu dezvoltarea de aplicatii la Roweb.
Dezvoltarea de aplicatii software complexe si lucrul intr-un mediu practic i-au schimbat perspectiva si au influentat direct modul in care alege sa predea astazi la universitate.
Afla din interviul de mai jos ce ne-a povestit (on & off-record) Ionut despre:
- evolutia in cariera sa;
- cum a ajuns in echipa Roweb;
- ce l-a atras cel mai mult in companie;
- ce inseamna sa lucrezi pe un proiect software complex si in continua dezvoltare;
- cum i-a influentat experienta intr-o echipa dev modul de predare;
- ce ii place sa faca atunci cand se afla departe de liniile de cod;
- ce il determina sa ramana parte din echipa Roweb.
ON-RECORD TEASER
INTERVIU OFF-RECORD
Intai profesor si apoi senior developer? Sau… care este ordinea corecta? 🙂
Cel putin din punct de vedere cronologic, e corect asa, da 🙂
Predau de peste 18 ani la Universitatea din Pitesti – Facultatea de Informatica (Computer Science). Din 2004, mai precis.
Eu insumi absolvent al Universitatii din Pitesti (tot aici am facut si un master si apoi doctoratul in 2011), m-a atras, inca de la inceput, ideea de a transmite mai departe cunostintele mele viitoarelor generatii. Asadar, astazi sunt pe post de Lector la Universitate.
La Roweb am venit mai tarziu. In 2013, am inceput colaborarea.
Fratele meu, Cornel, era deja angajat la Roweb. El mi-a povestit despre companie, proiecte, oameni si am devenit interesat de o colaborare cu echipa de aici.
Prima interactiune cu Roweb si ce te-a atras sa devii parte din echipa…
Imi amintesc si acum ca m-a sunat Gabi Rosu si am mers la o intalnire unde am avut o prima discutie cu el. Mi-a placut ce am gasit, ce am aflat.
In plus, m-a atras si faptul ca este o firma locala care venea cu o flexibilitate de care eu am nevoie, pentru ca imi doream sa raman profesor la Universitate.
S-a completat, inca de la inceput, foarte frumos cu ce faceam la facultate.
Am fost implicat in niste proiecte de cercetare in care faceam software development si care s-au terminat, ca o coincidenta, chiar in 2013.
Dupa acele proiecte, mi-am propus sa insist mai mult pe partea practica a domeniului de informatica. A inceput sa imi placa din ce in ce mai mult. In plus, si la doctorat m-am ocupat de zona aceasta. Iar proiectele de cercetare au venit ca o confirmare suplimentara.
Cu ce proiect ai inceput la Roweb si cum a aratat faza de acomodare (tinand cont ca ai trecut, practic, de la predare la dezvoltare)?
Am intrat direct pe proiectul de la Whise si, de atunci, am ramas stabil pe acest proiect de mai bine de 10 ani.
Eu ma ocup acum de partea de arhitectura software. Am proiectat arhitectura initiala a sistemului, a aplicatiei. In plus, sunt si arhitectul bazei de date. Deci, backend.
La inceput, pana m-am obisnuit cu sistemul, cu business-ul, am lucrat initial la mici aplicatii. (de exemplu, ceva legat de import-export ca sa ma obisnuiesc cu sistemul lor). Dupa o perioada, a trebuit sa facem o schimbare destul de mare la Whise: trecerea de la o aplicatie desktop – asa cum era prima data, atunci cand am venit eu in Roweb – dezvoltata in WPF, la versiune de web. Schimbarea a fost importanta la vremea respectiva. Responsabilitatea mea a fost sa gandesc o arhitectura potrivita pentru web pe zona de backend.
Inclusiv in momentul de fata mergem pe arhitectura proiectata atunci.
Iar tu ai ales sa ramai parte din proiectul Whise pentru ca…
Am vazut posibilitate de crestere in cadrul proiectului. Echipa de management de la Whise are o viziune pe termen lung de dezvoltare si am putut invata intotdeauna lucruri noi. Am putut folosi tehnologii actuale – iar asta e foarte important – si la Whise s-a dorit intotdeauna mai mult, crestere pe termen lung.
Acest lucru a implicat din ce in ce mai multe provocari ceea ce a dus la dezvoltarea noastra din punctul de vedere al carierei. Proiect complex + tehnologii actuale. Acum suntem cu aplicatia pe Azure, putem aplica tehnologii pe DevOps.
Chiar si liniile de cod au nevoie de respiro, din cand in cand. Asadar, cand nu esti la catedra sau in echipa de la Whise, cel mai mult iti place sa iti petreci timpul…
In fata pianului. Sau cu chitara. Ori acordeonul.
De cand eram foarte tanar, m-a atras muzica. Ori de cate ori am ocazia, alaturi de colegi, familie sau prieteni, imi rup din timp si le cant cate ceva, dau un mic recital 🙂
Si nu doar de pian sunt pasionat. Si la chitara cant de foarte multi ani.
De la clasica la pop, jazz – imi plac diverse stiluri.
Daca in IT focusul meu a fost intens pe scoala (si in faza de invatare si in faza de transmitere a cunostintelor mele mai departe catre noi generatii) in ceea ce priveste muzica, am fost autodidact. Singur am invatat sa cant la trei instrumente: pian, chitara si acordeon.
Am cantat si in Roweb, de 2-3 ori. Ne mai adunam de Craciun si mai cantam colinde 🙂
(Si copiilor mei am reusit sa le transmit pasiunea mea pentru muzica. In ceea ce priveste o directie spre programare, IT, inca nu ma pot pronunta. Si nici nu incerc sa intervin in vreun fel. Vreau sa ii las pe ei sa descopere, tocmai ca sa faca din placere ceea ce isi vor alege.)
Revenind la alegerea ta 🙂 , faptul ca esti implicat direct in dezvoltarea de aplicatii software complexe si ca lucrezi de peste 10 ani si in zona aceasta practica, ti-a schimbat/influentat modul de predare la facultate?
Da, cu siguranta da.
Faptul ca am luat contact direct cu industria m-a ajutat atat pe mine, pentru ca mi-am extins zona de expertiza, cat si pe studenti, pentru ca am putut veni cu mai multe elemente practice. Avand in spate si experienta in dezvoltarea de aplicatii reale, mi-am regandit cumva modul de predare. M-am dus mai mult in zona aplicativa. Elementele teoretice au ramas, desigur, baza pe care construim in continuare lucruri. Ce s-a schimbat este, in special, la nivel de proiecte. Studentilor le dau acum proiecte mai complexe. Incerc sa le cresc, in mod constant, gradul de dificultate, sa ii scot din zona lor de confort.
De exemplu, de cativa ani predau un curs numit “Principii de proiectare software” in care tocmai asta fac cu studentii: parte aplicativa in zona de software development (design patterns, proiectare, dezvoltare). Am remarcat ca sunt foarte atrasi de curs.
Care este feedbackul de la ei (fostii studenti) odata ce s-au angajat?
Multi dintre ei imi povestesc, dupa ce se angajeaza, ca respectivele cursuri au fost foarte utile si ii ajuta concret la locul de munca.
Aveam, la un moment dat, un student care s-a angajat (dupa facultate) aici. Chiar imi spunea, cand a venit prima data la Roweb:
“Domnule profesor, uite, vin la firma cu caietul de la cursul dumneavoastra!”
E ok sa iti dai seama ca cineva poate sa aplice in industrie ceva ce a invatat la facultate.
Cei mai multi, la anumite cursuri, tocmai de asta se plang: dar la ce imi trebuie mie? la ce folosesc eu asta? cand o sa folosesc eu (informatia) aceasta?
Bineinteles ca nu trebuie exagerat in nicio directie. Pana la urma, in facultate iti stabilesti mici contacte cu lumea in care vrei sa te dezvolti. Nu poti sa aprofundezi un domeniu doar la facultate.
Facultatea iti deschide mici orizonturi, te invata sa studiezi, iti pune bazele pe anumite directii.
Pe de alta parte, da, sunt cursuri foarte teoretice care sunt utile doar pentru cineva care face cercetare la Master in continuare, pe directia respectiva si nu este neaparat interesat de elementele aplicabile.
Dincolo de proiecte si dezvoltare continua in zona practica, ce anume te-a mai atras sa lucrezi si, apoi, sa ramai parte din echipa Roweb?
La Roweb imi place atmosfera din echipa – si ma refer, bineinteles, la echipa Whise in special. Ne intelegem foarte bine, este o atmosfera relaxata, putem discuta diverse lucruri, nu doar legate de proiecte sau IT, fara retinere. Pe foarte multi de la Roweb ii cunosc deja de la facultate. Sunt multi fosti studenti pe care i-am avut la facultate si acum sunt angajati la Roweb. Chiar si dintre cei mai vechi. De exemplu, Gabriel Nitulescu – coleg acum in proiectul Whise si cu care ma inteleg foarte bine – mi-a fost student cand era in anul IV. Eu eram tanar preparator universitar si el mi-a fost student la partea de laboratoare, pe vremea aceea.
Contextul si timpul au facut sa trecem interactiunea dincolo de rolul de student/profesor si orele de laborator. Astazi, suntem doi colegi care au legat o prietenie frumoasa.
Un flashback din primii ani din companie?
La sediul de pe strada Trivale imi amintesc de sandwich-urile de la pravalia de peste drum si de plimbarile in padurea Trivale in pauza de pranz 🙂.
Roweb, asa cum l-ai gasit tu la inceput vs cel de astazi…
Roweb a crescut foarte mult, e vizibil. A crescut din mai multe puncte de vedere. Cel mai vizibil este numarul de angajati. Cand am venit eu aveam un singur sediu pe strada Trivale si eram putini angajati. Apoi firma a inceput sa se extinda: au aparut mai multe sedii ca raspuns la faptul ca se extindeau echipele. Si apoi au aparut sediile in alte localitati.
Din punctul meu de vedere atmosfera in echipa nu s-a schimbat (chiar daca au aparut colegi noi/tineri etc) Bineinteles ca a fost si situatia asta cu pandemia care ne-a mai indepartat un pic. Ca efect al pandemiei si post pandemie inca mai sunt colegi care aleg sa lucreze remote, iar asta modifica interactiunea dintre noi intr-o oarecare masura. Dar, in echipa noastra am reluat venitul la birou 3 zile pe saptamana. Am discutat un pic sa ne sincronizam.
Cum ai ajuns in IT? Cand ti-ai dat seama ca asta e directia pe care ti-o doresti?
Inca de mic mi-a placut, prima data, matematica. Mergeam la concursuri de matematica. In clasa a 8-a m-am orientat cu ajutorul parintilor catre liceul Odobescu – Informatica. Pana la bacalaureat era inca orientat catre matematica.
Dupa bacalaureat, dupa proba de informatica, mi-am dat seama ca, de fapt, imi place foarte mult informatica. Am luat cea mai mare nota la informatica pe liceu la bac si atunci mi-am dat seama ca am ce imi trebuie pentru acest domeniu. Si mi-am zis…de ce nu? Am ales specializarea Informatica – Matematica si am terminat dubla specializare dar din ce in ce mai mult eram atras de informatica. Urmand ca in final sa imi aleg un doctorat in informatica.
Si, ca sa incheiem in aceeasi nota, a inceputurilor: despre primul computer personal iti amintesti …
Cred ca eram la liceu in clasa a X-a. Am interactionat cu un calculator la scoala – cu ceva… o versiune anterioara Pentiumului. Primul calculator personal: aveam niste cunostinte in SUA (prin ‘96) care mi-au trimis un Pentium 2. Foarte putini avea la timpul respectiv acet tip de calculator. cand abia se nastea internetul la noi in tara. Cunostinta respectiva stia ca eu sunt pasionat de domeniul acesta si m-a ajutat sa obtin calculatorul acesta.
